Fructul oprit

La +32 de grade Celsius nu mai judec limpede si imi sufoc imaginatia cu scene abstracte si franturi de fantezii ce nu se potrivesc una cu alta, insa imi starnesc o foamne ce ma innebuneste.
Joc sah cu bucatile de puzzle ce se invart in capul meu si nu vreau sa le asez pe toate la locul potrivit,  anticipatia asta imi excita toate simturile si ma enerveaza ca ma face sa vreau sa gust dintr-un fruct ce l-am asezat pe raftul cu lucruri interzise.

E delicioasa starea asta de echilibru intre nervi, ca nu pot sa-mi ating fantezia si erotismul ce-l provoaca franturile de scene ce se plimba goale si nestingherite prin capul meu in momentul in care am nevoie de ordine si disciplina in gandire.

Nu stiu daca ma intelegi!

Prima parte a puzzle-ului e cea ce imi trezeste simturile si instinctul de vanator. La inceput nu pun un chip in scena asta. E doar un corp transpirat si inrosit de soare ce trece nepasator in fata privirii mele iar eu vreau sa-l ignor. Poarta o rochie larga si scurta care sta sa cada intr-o adiere mai puternica a vantului, iar privirea periferica imi joaca feste, observa doua picioare goale si jucause, timide si grabite. 

Ma opresc si ma intorc la calculele mele, nu am timp de prostii.

Dar curiozitatea ma sufoca si caldura ma arde pana in cele mai necunoscute colturi ale mintii. Stiu ca vreau sa ma eliberez si sa-mi permit sa visez la pielea ascunsa sub materialul fin al rochei de vara de pe silueta misterioasa ce mi-a aparut in minte.

Partea a doua a puzzle-ului e curiozitatea care ma omoara. Nu e neaparat curiozitatea de a sti cui apartine mirosul pielii persoanei pe care l-am simtit atat de clar desi a fost doar o frantura in imaginatia mea suprasolicitata, ci mai degraba e curiozitatea de ce se va intampla in continuare. 

Nu ma mai pot concentra pe munca mea si ma intorc acolo. Nu la ea, ci pe langa ea. Inca joc jocul seductiei si o ignor, pentru ca placerea vanatorii e cea care-mi tine coltii ascutiti si simturile alerte, nu prada in sine. Ma intorc la frantura de imagine si ma concentrez asupra pielii usor bronzate pe care vreau sa o gust. O simt deja pe varful degetelor abia atingand-o cum imi raspunde tresarind usor si indemnandu-ma la atingeri mai lungi, mai cade, mai puternice, iar eu abia imi pot abtine curiozitatea si placerea descoperirii. Vreau sa imi las mainile sa alunece pe sub rochie, iar energiile corpurilor noastre sa se joace impreuna ca doi copii plini de entuziasm si fara retineri.

Vreau sa iti simt coapsele fierbinti cum transpira de placere sub atingerea mea si vreau sa mai simt atingerea ta cum imi oglindeste atingerea mea in caldura asta infernala. Mai vreau sa te musc de gat. Sau sa ma musti tu de gat ... oricum ar fi, ma sufoca faptul ca esti in mintea mea si imi oferi doar franturi de placere in momentele in care am nevoie sa ma concentrez sa judec rece.

Esti un virus enervant si fierbinte ce ma incita si de care vreau sa scap, dar parca nu prea vreau sa scap.

Nu sunt deloc curios cine esti pentru ca ... de fapt stiu. Sunt curios cum reactionezi, cum mirosi in realitate, cum te misti, cum iti infigi unghiile in pielea mea si ma musti nervoasa si excitata ca si mine.

Partea a treia a puzzle-ului sunt nervii ce mi-i porvoci, pentru ca stii bine ca nu te vreau in postura asta si totusi te-ai infiltrat in fanteziile mele. 

Pun bucatile ce le am, impreuna, intr-o ordine dezordonata, tot ce am e dorinta de a rupe rochia aia de pe tine si de a-ti simti caldura corpului lipit de corpul meu cat iti strang sanii in maini si iti simt umezeala, cat traspiram impreuna la +32 de grade, desi nu avem voie sa facem noi asta. Singura adiere de vant ce vreau sa o simt e respiratia ta si singurul tremur ce vreau sa il simti e cel provocat de atingerea mea ce nu se poate stapani sa iti exploreze milimetru cu milimetru tot ce este de explorat la corpul tau, incepand cu sfarcurile ce se intaresc stiind ce urmeaza sa se intample.

Ma enervezi pentru ca esti acolo si am zis ca tu n-o sa fii acolo ... niciodata.

Vresi sa stii ce-o sa fac acum?

...