Tot din ciclul “ma duc sa-mi iau pastilele si revin imediat”, azi dimineata pe la ora 5:30, cand reusesc sa ajung acasa dupa ce am mers pe jos ca un drogat de obosit ce eram, ma mai paleste o semifantezie, semisexuala, semibonlava si simt nevoia sa o impartasesc cu voi, cititoarele perverse ale acestui blog, inainte de a o face.
Imi imaginez o scena misterioasa si bulversanta intr-un lift dintr-ala spatios, plin de oglinzi si de vreo 6 alte persoane pe langa mine. 7 oameni necunoscuti intre ei, tacuti toti (ca doar ce motiv am avea sa fim persoane sociale si sa conversam intre noi? Mai bine ne comportam ca niste cimpanzei educati) atat barbati cat si femei, fiecare in gandurile lor, in treburile lor, cu destinatiile lor, cu fanteziile si frustrarile lor si cu scheletele ascunse in dulap. Tacere totala.
Eu sunt imbracat in vesnica mea camasa alba si cravata rosie :D (Doamne, cat imi place cum imi sta asa) si stau rezemat de peretele-oglinda din spatele liftului asteptandu-mi … supriza.
Liftul urca, si urca in continuare, se mai opreste pe la etajul doi si mai ia un pasager, se mai opreste la 3 si mai lasa unul, la 5 se mai suie o duduie cu fata de secretara afurisita si nefututa de un an de zile de cand i-a plecat sotul in italia sa si-o puna cu curve…. scuze, sa munceasca in construcii pentru a-si intretine familia.
La etajul 6 urca o domnisoara cu o privire de “sunt prea kinky ca sa-mi faci fata”. Se opreste pentru o secunda in fata usii si ii masoara pe toti din privii, ii cantareste, ii analizeaza, si-i imagineaza dezbracati. Ce surpriza .. si ea poarta o camasa alba si o cravata rosie. Mai are si o palarie smechera in carouri cu cozorocul lasat pe ochi.
Tacerea este penibila. Ea ma priveste in ochi, nu clipeste, eu o privesc cu aroganta, ma uit si la sanii ei, la picioarele de sub fusta scurta si neagra, la privirea aia ce imi spune ca ceva o sa se intample in curand. Cei din jur observa schimbul de fulgere dintre ochii nostri, iar etajele trec in tacere … 11, 12, 13, … 17 (nu stiu unde eram, dar erau al naibii de multe etaje).
Foarte sigura pe sine, face un pas in fata si, privindu-ma cu aceiasi insistenta, initiaza un dialog intre noi:
Ea: Imi place cravata ta! (cu o voce de pisica alintata)
Eu: Imi place palaria ta! (cu o provocare in ton)
Mai face un pas, ma apuca de cravata, ma trage mai aproape si ma saruta de parca nu ar mai fi gustat un barbat de pe vremea lui Ceausescu incoace. O apuc si eu de mijloc si imi plimb mainile pe tot corpul ei sub privirile nedumerile ale insotitorilor nostri.
Asta ma interesa de fapt. Reactia celor din jur.
Ea: Eu sunt Beatrice.
Eu: David, imi pare bine.
Ea: Ce planuri ai acum?
Eu: Tocmai am iesit de la munca si ma duceam sa beau ceva peste drum.
Ea: Hai mai bine la mine sa ciocnim un pahar … sau altceva. (pe acelasi ton lingusitor)
Eu: Suna bine oferta.
Si coboram amandoi din lift la etajul 69.
Vreau sa le vad fetele celor din prejur, vreau sa le cad surprinderea, vreau sa-I vad cum rosesc nedumeriti. Oare ce or avea in cap atunci cand in fata lor se deruleaza asa o scena?
Ma intorc sa va povestesc.
Acum ma duc sa-mi schimb pastilele ca astea nu mai au efect.
LaterEdit: Observati ca eu am iesit de la job si ma duceam peste drum sa beau ceva ... si totusi urcam cu liftul. Numai la mine si in filmele cu Obi-one Kenobi este posibil.
